Din perspectiva științei „de ultimă oră”, caracterul îmbătrânirii unui individ este în primul rând o reflectare a convingerilor subconștiente și nu a istoriei lor genetice. După cum sa discutat în Biologia credinței, activitatea EEG a creierului în primii șase ani de viață relevă faptul că mintea unui copil este angajată în primul rând într-o transă hipnotică. În consecință, orice experimentează sau învață copilul în această perioadă critică de dezvoltare este direct descărcat în mintea subconștientă.
Aceste percepții de dezvoltare dobândite reprezintă credințele fundamentale care controlează în esență biologia unui individ pentru restul vieții sale. Această concluzie este susținută de studii medicale recente care arată că tendința de a experimenta o boală la vârsta adultă este determinată de influențele mediului în timpul etapelor periconceptuale, fetale și infantile ale vieții.