În primele câteva săptămâni de dezvoltare embrionară, genele controlează în primul rând desfășurarea planului corpului unui om (de exemplu, creând două brațe, două picioare, zece degete și zece degete, etc.). Odată ce embrionul capătă forma unui om, acesta se numește făt. În stadiul de dezvoltare a fătului, genele se așează pe spate pentru a le controla prin informații de mediu. În această perioadă, structura și funcția corpului fetal sunt ajustate ca răspuns la percepția mamei asupra mediului. Hormonii materni, factorii de creștere și chimia emoțională care controlează răspunsul biologic al mamei la mediu trec prin placentă și influențează genetica și programarea comportamentală a fătului.
Mă refer la această perioadă în care percepția și interpretarea mamei asupra lumii sunt transmise fătului prin chimia sângelui mamei ca „Programul Nature's Head-Start Program”. Această „informație” transmisă de mamă despre condițiile de mediu permite fătului în curs de dezvoltare să își adapteze biologia astfel încât, atunci când se naște, structura și fiziologia să fie mai în ton cu lumea în care va trăi copilul.
„Citirea” semnalelor mediului (în uter și după naștere) permite celulelor corpului și genelor acestora să facă ajustări biologice adecvate pentru a susține și a susține viața. Deoarece semnalele de mediu sunt citite și interpretate de „percepțiile” minții, mintea devine forța primară care modelează în cele din urmă viața și sănătatea unui individ.