Când predau studenților la medicină la o școală mică din Marea Caraibelor – stând liniștit în junglele insulelor asemănătoare unei grădini și snorkelingul printre recifele de corali cu bijuterii mi-a oferit o fereastră către integrarea uimitoare a insulei a speciilor de plante și animale. Toți trăiesc într-un echilibru delicat, dinamic, nu numai cu alte forme de viață, ci și cu mediul fizic. A fost armonia vieții – nu lupta vieții – care mi-a cântat în timp ce stăteam în Grădina Edenului din Caraibe. Am devenit convins că biologia contemporană acordă prea puțină atenție rolului important al cooperării, deoarece rădăcinile sale darwiniene subliniază natura competitivă a vieții. Să ne concentrăm pe cooperare și pe armonia vieții.
Acum aceste două discipline sunt cheie! Transducția semnalului (investigația „căilor chimice prin care celulele răspund la indicii de mediu”) și epigenetica („știința modului în care semnalele de mediu selectează, modifică și reglează activitatea genelor”). Această nouă conștientizare dezvăluie că activitatea genelor noastre este în mod constant modificată ca răspuns la experiențele de viață. Ceea ce subliniază din nou că percepțiile noastre despre viață ne modelează biologia.
Să plantăm în mintea noastră semințele pe care am dori să le creștem și să înflorim.