Dacă vrem să supraviețuim și să prosperăm ca specie, trebuie să ne schimbăm conștient misiunea de la supraviețuirea individuală la prosperitatea speciilor. Deși în prezent nu există un program în 12 etape pentru o specie care „se recuperează” de la 5,000 de ani de civilizație, oferim un plan în 3 pași pentru că, sincer, nu avem timp pentru toți cei doisprezece pași. Pașii sunt conștientizarea, intenția și practica.
Întrucât suntem pe punctul de a evolua conștient, primul pas foarte important este să devenim conștienți conștienți de ceea ce știința ne spune acum despre natura naturii umane. După cum subliniem în cartea noastră, cele patru credințe fundamentale ale materialismului științific au fost - inconvenient - respinse de știință! Când recunoaștem că atât de mult dintre cei care ne imaginăm că suntem se bazează pe credințe programate, „invizibile”, putem începe să recunoaștem că această programare este singurul lucru pe care îl avem în comun. Întreaga noțiune de „vina” în acel moment pare absurdă. După cum spune ordinul biblic, „Iartă-i pentru că nu știu ce fac”.
În această iertare și eliberare de vina, putem accepta responsabilitatea. Adică putem alege să răspundem diferit. În consecință, următorul pas de vindecare este de a face o alegere intenționată de a elibera credințele învechite și de a renunța la instituțiile și mentalitatea „omidă” și, în schimb, să investească în noua societate a fluturilor care se dezvoltă la nivel local și global. Comunitatea de „celule imaginale” pe care sociologul Paul Ray le numește „creativi culturali” a crescut în puțin peste zece ani de la 50 la 70 de milioane de americani adulți. Putem alege să combinăm propria noastră misiune cu cea a acestui nou organism, să țesem o rețea de construcție în masă, astfel încât fluturele să se poată ridica pe măsură ce omida cade.
Asta ne duce la pasul final. Acum, că știm ce ne spune știința despre adevărata natură a naturii umane, ce facem în legătură cu aceasta? În ce fel viața noastră devine diferită pe măsură ce ajungem să ne recunoaștem ca fiind celule dintr-un nou organism numit Umanitate? Cum ne eliberăm de programarea noastră personală și colectivă de limitare? Ce practici adoptăm zilnic care să ne amintească cine suntem cu adevărat? Evoluția, ca și Raiul, nu este o destinație, ci o practică.
O vindecare miraculoasă așteaptă această planetă odată ce ne acceptăm noua responsabilitate de a îngriji colectiv Grădina, mai degrabă decât de a lupta pentru gazon. Când o masă critică de oameni deține cu adevărat această credință în inimile și mințile lor și începe de fapt să trăiască din acest adevăr, lumea noastră va ieși din întuneric în ceea ce va însemna o evoluția spontană.