Știința creării Raiului pe Pământ! și a noastră Evoluție spontană!
Cu toții vrem să reparăm lumea, indiferent dacă ne dăm seama sau nu. La nivel conștient, mulți dintre noi se simt inspirați să salveze planeta din motive altruiste sau etice. La nivel inconștient, eforturile noastre de a servi ca administratori ai Pământului sunt conduse de o programare comportamentală mai profundă, mai fundamentală, cunoscută sub numele de imperativ biologic, unitatea de a supraviețui. Simțim în mod inerent că dacă planeta se prăbușește, la fel și noi. Deci, înarmați cu bune intenții, cercetăm lumea și ne întrebăm: „De unde începem?”
Terorism, genocid, sărăcie, încălzire globală, boli, foamete. . . oprește-te deja! Fiecare nouă criză se adaugă la un munte de disperare care se profilează și putem fi ușor copleșiți de urgența și amploarea amenințărilor care ne stau în fața. Ne gândim: „Sunt doar o persoană – una din miliarde. Ce poate I faci cu mizeria asta?” Combină enormitatea misiunii cu cât de mici și neputincioși ne imaginăm că suntem, iar bunele noastre intenții zboară în curând pe fereastră.
Conștient sau inconștient, cei mai mulți dintre noi își acceptă propria neputință și fragilitate într-o lume aparent scăpată de control. Ne percepem pe noi înșine ca simpli muritori, încercând doar să trecem peste zi. Oamenii, presupunând că sunt neputincioși, îl roagă frecvent pe Dumnezeu să-și rezolve problemele.
Imaginea unui Dumnezeu grijuliu asurzit de o cacofonie nesfârșită de rugăminți care emană de pe această planetă bolnavă a fost înfățișată amuzant în film, Bruce Almighty, în care personajul lui Jim Carrey, Bruce, a preluat slujba lui Dumnezeu. Paralizat de zgomotul rugăciunilor care i se jucau la nesfârșit în mintea lui, Bruce a transformat rugăciunile în note Post-It™ doar pentru a fi îngropat sub un viscol de hârtie lipicioasă.
În timp ce mulți mărturisesc că își trăiesc viața după Biblie, percepția neputinței este atât de răspândită încât chiar și cei mai credincioși par orbi la referințele frecvente din scripturi care ne laudă puterile. De exemplu, Biblia oferă instrucțiuni specifice cu privire la acel munte de disperare care se profilează: Dacă ai credință mică ca un grăunte de muștar, poți să spui acestui munte: „Mută-te de aici încolo” și se va muta. Nimic nu va fi imposibil pentru tine. Acesta este un semințe de muștar greu de înghițit. Tot ce ne trebuie este credință și nimic nu ne va fi imposibil? Da . . . dreapta!
Dar, serios, cu aceste instrucțiuni divine la îndemână, ne întrebăm: „Este presupusa noastră lipsă de putere și fragilitate o reflectare adevărată a abilităților umane?” Progresele în biologie și fizică oferă o înțelegere alternativă uimitoare care dezvăluie sentimentul nostru de lipsă de putere este rezultatul limitări învăţate. Prin urmare, atunci când ne întrebăm: „Ce știm cu adevărat despre noi înșine?” ne întrebăm cu adevărat: „Ce am învățat despre noi?”
Resursă: Extras din Evoluția spontană de Bruce H. Lipton, Ph.D. și Steve Bhaerman