Un caracter al tuturor organismelor multicelulare din biosferă este că viața lor progresează printr-o serie definită de etape secvențiale care definesc în mod colectiv un ciclu de viață. În regnul animal, etapele ciclului de viață sunt: concepția, dezvoltarea, maturizarea, declinul și moartea. Deși moartea poate fi inevitabilă, durata de viață a unui individ este o variabilă necunoscută.
Ca linie de timp liniară, întregul ciclu de viață reprezintă un proces de îmbătrânire. Cu toate acestea, utilizarea convențională a „îmbătrânirii” este în general asociată cu faza ciclului de viață definită ca declin. Perioada de declin se caracterizează prin pierderea funcției fizice și mentale, decrepitudinea și infirmitatea, toate trăsăturile „îmbătrânirii”.
Perioada de îmbătrânire a omului este de durată variabilă. Unii indivizi se confruntă cu o perioadă lungă, prelungită de declin, în timp ce alții au norocul de a avea o viață sănătoasă vibrantă și apoi trec liniștiți în somn, în esență, fără a experimenta vreo infirmitate.
O perioadă de degenerare, „îmbătrânire”, trebuie să preceadă moartea? Putem îmbătrâni fără îmbătrânire?